De ce se ajunge la infidelitate?

Infidelitatea poate fi considerata flagelul familiei moderne si al societatii, in ultima instanta. Daca ne uitam in jurul nostru, realizam ca prea putine cupluri „curate” mai cunoastem. Suntem bombardati de peste tot cu imaginea infidelitatii care troneaza in toate mediile si in toate categoriile sociale. Nu mai conteaza daca esti angajat sau patron, mostenitor sau parvenit, muncitor sau intelectual, daca nu ai o relatie extraconjugala, nu esti „de bon ton”. Zilnic vedete de carton apar la televizor si ne vorbesc despre relatiile lor extraconjugale ca despre cel mai firesc lucru, in paralel cu speechurile despre dragostea pe care le-o poarta copilului.

De ce inseala femeile?

Chiar daca atitudinea societatii fata de femeile infidele este diferita de cea fata de barbatii infideli (femeile sunt „infierate”, in timp ce barbatii sunt apreciati, infidelitatea masculina fiind considerata o dovada de barbatie, de potenta fizica si/sau financiara, uneori reprezentand chiar certificarea succesului social), atat barbatii cit si femeile inseala, in proportii din ce in ce mai apropiate. Motivele insa difera. O aventura este in primul rand expresia nevoii de a fi confirmat in rol, masculin sau feminin, dupa caz.  O femeie, in cele mai multe cazuri, va cauta intai afectiune, admiratie, atentie inainte de a ajunge la actul in sine. Daca un barbat poate avea o aventura extraconjugala sau mai multe, ca o gimnastica de intretinere, o femeie, de cele mai multe ori, investeste si sufleteste. Dupa ani de casatorie, unii soti nu mai considera necesar sa ii aminteasca sotiei ca o iubesc, ca o apreciaza, ce inseamna pentru ei. Daca la acestea adaugam nemultumirile vis a vis de pierderea atractivitatii ca urmare a inaintarii in varsta sau a sarcinilor, obtinem conditiile ce ar putea demoraliza orice femeie. Nu e de mirare ca aparitia unui „Don Juan” care ii evidentiaza calitatile de femeie o va destabiliza. Ba mai mult, s-ar putea chiar si indragosti. De asemenea, putem vorbi despre femeile care incearca in acest mod sa demonstreze egalitatea cu barbatii.

De ce inseala barbatii?

 Pe partea cealalta, un barbat care nu reuseste sa isi manifeste masculinitatea in cadrul cuplului,  va cauta in afara lui o femeie care sa il puna in valoare. De aceea, de multe ori, sotiile „castratoare” (prea autoritare, atotstiutoare, agresive verbal, care refuza activitatea sexuala, contesta deciziile sotului sau iau singure decizii etc.) constata cu stupoare ca amanta nu este nici mai frumoasa, nici mai desteapta, din contra stearsa si docila. Dar, alaturi de aceasta barbatul simte ca poate oferi protectie, siguranta, dragoste, o relatie in care se simte valorizat.O alta categorie este cea a barbatilor care considera ca e un fel de „datorie” a lor, scuzandu-se prin prisma influentei hormonale, a poligamiei care caracterizeaza orice animal. Poate animalele sunt poligame, dar spre deosebire de animale, omul este dotat cu vointa si rationament. Gratie acestor inzestrari deosebite, avem puterea sa ne stapanim instinctele. Nu putem merge conform principiului „ochii vad, inima cere”. Daca nu ne-am stapani instinctele, ar trebui cel putin sa batem o persoana zilnic, ca sa nu vorbim de lucruri mai grave. O stima de sine scazuta poate aduce cu ea o nevoie de confirmare exterioara, suplimentara, dar si acceptarea unui partener infidel.

Nu dati vina doar pe celalalt!

 Oricare ar fi cauzele pentru care s-ar putea simti indreptatiti sa „calce stramb”, cei tentati ar trebui sa isi aminteasca faptul ca viata de cuplu nu este numai roz, cum nici viata insasi nu este alcatuita numai din momente idilice. Este foarte usor sa fii cucerit de o persoana care apare in viata ta si iti pune in valoare calitatile pe care nimeni parca nu le mai observa, de care nimeni parca nu mai are nevoie, o persoana cu care nu imparti spatiul vital, nu discuti despre facturi, rate, notele proaste sau nazbatiile copiilor. La inceputul unei relatii suntem romantici, suntem dornici de a crea momente placute, citim poezii, dansam imbratisati ca si cum lumea a disparut din jurul nostru sau privim clarul de luna. Cine nu isi aminteste emotia cu care si-a descoperit partenerul? Dar cati dintre noi si-ar dori ca partenerul sa fie un „lunatec”, boem, rupt de problemele cotidiene? Un aspect trebuie sa ne fie permanent foarte clar: nimic din ce se intampla in cadrul unui cuplu nu este din vina sau din meritul exclusiv al unuia dintre parteneri. Pentru ca o relatie sa functioneze sau sa esueze, e nevoie de doi!

Efecte: se apreciaza ca atunci cand esti inselat de partener este mai dureros decat daca acesta ar muri!

Chiar si nedescoperita, infidelitatea nu poate face decat rau. Cel putin o persoana va iesi ranita din aceasta „afacere”, fie ca vorbim de partener, de terta persoana sau de copil/copii. Infidelitatea descoperita ar putea avea 3 consecinte:

– partenerul va pune punct imediat mariajului;

– va plati cu aceeasi moneda, considerandu-se indreptatit;

– va ramane in cuplu victimizandu-se, amintindu-si sau amintindu-i partenerului cu fiecare ocazie de ce a fost in stare, cat a fost de ranit/a, etc.

Oricare dintre aceste variante ar fi, cuplul si partenerii vor avea de suferit, suferinta la care se adauga si trauma copiilor, atunci cand exista si acestia. Infidelitatea si divortul ocupa locuri fruntase intr-o ierarhie a traumelor majore ce pot afecta existenta umana. Un eveniment de acest gen ridica o multime de intrebari: Ce am gresit? M-a iubit vreodata? Il/o mai pot crede? Mai pot crede in cineva de-acum?  Stima de sine a celui inselat scade dramatic si navalesc reprosurile. Se apreciaza ca atunci cand esti inselat de partener este mai dureros decat daca acesta ar muri. Spre deosebire de disparitia partenerului care lasa trecutul intact, ba chiar il imbogateste, infidelitatea pune sub semnul intrebarii tot ce au trait impreuna cei doi si distruge si planurile de viitor. Totul isi pierde valoarea! Sentimentul tradarii este foarte dureros si anuleaza tot ce s-a petrecut frumos in cadrul cuplului.

Copiii:cat de mult sunt afectati?

 Cel mai trist element al acestu tablou il reprezinta copiii care asista la acest spectacol dureros. Cum putem vorbi de dragoste pentru copilul caruia tocmai ii ruinam caminul, singura certitudine pe care o are o fiinta la inceput de drum? Chiar daca nu vad, chiar daca nu stiu in mod clar ce se intampla, tensiunea si suferinta poate fi perceputa de catre copil de la cele mai mici varste. Credeti ca exista o varsta la care copilul sa nu fie traumatizat de divortul parintilor? Va inselati! Exista varste la care urmele lasate sunt mai mici, dar la orice varsta s-ar petrece, copilul (poate chiar ajuns adult) va avea sentimentul pierderii bazei, a originilor, a stabilitatii. Nu de putine ori o sa ii auziti pe copiii proveniti din astfel de cupluri spunand: nu ma voi casatori niciodata! Chiar si atunci cand se casatoresc, traiesc cu o frica uneori inconstienta ca scenariul parintilor se va repeta si in cazul lor. Persoanele geloase provin in mare parte din astfel de cupluri.

Uneori un divort amiabil este preferabil unui cuplu mentinut fortat, in absenta dragostei. Dar trebuie sa stiti ca o problema nerezolvata intr-un cuplu, va fi purtata in urmatoarele, indiferent cate ar fi la numar.

Nu lasati sa se adune sau sa se agraveze nemultumirile!

 Casatoria, dincolo de orice, este sau ar trebui sa fie un parteneriat in care ambii soti au drepturi si indatoriri egale, se apreciaza, se respecta si se sustin reciproc. Asta ar trebui sa insemne egalitate intre femei si barbati, nu dorinta de a prelua atributiunile barbatilor sau viceversa. Ca orice relatie, si relatia de cuplu trebuie hranita, intretinuta  Preocuparea pentru starea fizica, psihica si intelectuala ar trebui sa fie un element comun al ambilor parteneri. Nu poti pretinde ca cel de langa tine sa isi pastreze interesul fata de tine, daca tu insuti ti l-ai pierdut! {i, in cazul in care soarta va va confrunta cu o asemenea experienta, nu va veti putea reprosa ca din cauza dvs s-a intamplat asta. Dati atentie felului in care comunicati, asigurati-va ca sunteti intelesi si ca intelegeti partenerul, gandurile, trairile, dorintele, succesele si nereusitele acestuia. Nu lasati sa se adune sau sa se agraveze nemultumirile. Luati-le pe rand, pe masura ce vin, inainte de a avea o forta ce va va depasi puterea de a controla.

Relatiile extraconjugale nu sunt o solutie a niciunei probleme de cuplu!

 Se spune ca infidelitatea incepe din momentul in care incepi sa „vezi cu alti ochi” chiar si felul in care sta o haina pe o persoana de sex opus. Feriti-va de situatii care ar putea incuraja hormonii sa domine ratiunea. Acesta ar fi un tablou general, fiecare cuplu in parte avand povestea si traiectoria lui… Dar, oricare ar fi situatia particulara, relatiile extraconjugale nu sunt o solutie a niciunei probleme de cuplu si nu au nici o scuza.  Familia este si ar trebui sa ramana celula de baza a societatii, oaza de liniste intr-un univers zbuciumat. Este locul unde ne incarcam bateriile, unde suntem iubiti neconditionat, acceptati cu bune si rele, unde putem sa dam viata si sa ne facem planuri de viitor. Cand sarpele infidelitatii va tenteaza, incercati sa aflati ce anume va nemultumeste in viata dumneavoastra, inainte de a face gesturi ce nu pot fi reparate.

 

Psihoterapeut Dana Chiorescu

 

 

 

 

Comments are closed.