Psihoterapia este o explorare profundă şi cuprinzătoare a cursului şi sensului vieții. Procesul psihoterapeutic te ajută să  explorezi forțele conștiente și inconștiente care îți motivează comportamentele, să devii conștient de lumea ta interioară și astfel să dobândești o privire mai obiectiva asupra dificultăților și a soluțiilor.

Rolul psihoterapeutului este acela de a te însoți pe acest drum al cunoaşterii de sine, al descoperirii resurselor proprii, de atingere a potențialului maxim, al vindecării rănilor.

In viața fiecăruia există momente în care ne simțim dezorientați, dezarmați în fața problemelor, neânțeleși sau singuri.

Când mergem la psihoterapeut

• când suferim pierderi semnificative (divorț, doliu, concediere, pensionare);
• când avem tulburări de alimentație (anorexie/bulimie/obezitate);
• tulburări depresiv-anxioase (insomnii, atacuri de panică);
• probleme de cuplu;
• tulburări ale libidoului, sterilitate;
• când vrem să renunțăm la fumat sau la alte obiceiuri  nedorite;
•  enurezis;
• când ne pregătim pentru venirea pe lume a unui copil;
• când scăpăm de sub control stresul sau agresivitatea;

Si lista poate continua…

In astfel de momente ajutorul specializat este de maximă importanță. Altfel, ceea ce era doar o etapă, un moment dificil, se poate croniciza, poate lua forme patologice și îți poate schimba tot cursul vieții. Confidențialitatea este garantată!

Adolescența este perioada marilor transformări biologice, psihologice și sociale. Este tranziția de la stadiul de copil la cel de adult și, ca orice perioadă de tranziție, este caracterizată de mari tulburări, de mari lupte interioare. Venind din universul protejat al copilăriei, o perioadă profund securizată și securizantă pentru majoritatea indivizilor, în care copilul funcționeză mai mult ca extensie a părinților, confruntarea cu demonii vieții de adult nu e deloc ușoară.

Principala întrebare pe care și-o pune un adolescent și la care încearcă din răsputeri să își răspundă este „Cine sunt???”

Una dintre cele mai spinoase probleme cu care se confruntă părinții din toate timpurile, de la noi sau de oriunde din lume, o reprezintă relația cu copiii lor ajunși adolescenți. Odată intrați în această perioadă totul se perturbă, apele ies din matcă, copilul pînă atunci liniștit, docil, devine răzvrătit și nimic nu îi mai convine. Orice canal de comunicare cu copilul devenit adolescent pare să se închidă, orice încercare de apropiere pare să eșueze. Cei mai mulți părinți se simt depășiți de situație în această etapă.

A fi părinte este cea mai grea meserie, din păcate pentru care nu ne pregătește nimeni. Din nefericire, uneori facem aceleași greșeli pe care le-au făcut și părinții noștri. Condițiile de mediu sînt cu totul altele, pericolele la care sînt expuși copiii noștri sînt mult mai mari și mult mai frecvente, dar neliniștile sufletului au rămas aceleași.

A educa un copil este o artă! Nu există soluții universale, așa cum în medicină nu există boli, ci pacienți.