Dacă veţi sta de vorbă cu 2, cu 10, cu 100 de femei despre nemulţumirile lor în privinţa partenerilor, veţi constata că, în mare parte, sunt aceleaşi: nu comunică suficient, sunt insensibili, nu sunt suficient de calzi şi de înţelegători, preferă să facă sex şi nu dragoste, nu se implică suficient în educaţia copiilor… şi lista poate continua.

Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul bărbaţilor, care au, în genere, aceleaşi lucruri de reproşat consoartelor: vorbesc prea mult şi fără rost, sunt cicălitoare, nu sunt în stare să ia o decizie singure, nu sunt bune şoferiţe, nu ştiu să se orienteze şi nici să citească o hartă.

Toţi vorbesc ca şi cum ar cita dintr-un manual de nefericire conjugală, folosind replici prestabilite.

Probabil v-aţi întreba de unde vin aceste similitudini la cupluri diferite din punct de vedere al mediului din care provin, al educaţiei, culturii sau inteligenţei. Răspunsul este simplu: bărbaţii şi femeile nu sunt la fel! Biologic, structural sau ca rezultat al experienţei şi al evoluţiei de mii de ani, femeile şi bărbaţii sunt entităţi diferite. In ceea ce priveşte structura creierului, hormonal, ca dotări fizice dar şi ca sistem de valori sunt diferiţi!

S-a demonstrat ştiinţific că hormonii şi legăturile care se stabilesc la nivelul creierului răspund în mare parte de atitudinile noastre, de preferinţele, de comportamentele noastre. Asta presupune că avem caracteristicile comportamentale aferente sex rolului în bagajul genetic, înainte de a fi condiţionaţi socio-cultural. Faptul că oferim băieţilor maşinuţe şi îi îmbrăcăm în albastru, iar fetiţelor le oferim păpuşi şi le îmbrăcăm în roz, nu creează automat un comportament, ci doar îl accentuează.

De asemenea, bărbaţii şi femeile au evoluat diferit datorită preocupărilor diferite pe care le-au avut de-a lungul timpului: bărbaţii vânau şi protejau, femeile hrăneau, apărau casa şi copiii. Corpurile şi minţile lor au evoluat complet diferit, pentru a se adapta funcţiilor specifice. Intr-o formă evoluată, rafinată, civilizată, aceleaşi preocupări le avem şi în zilele noastre, chiar dacă evoluţia a mai amestecat puţin rolurile.

Reprezentanţii celor două sexe prelucrează informaţiile în mod diferit, cred lucruri diferite, au percepţii, priorităţi şi comportamente diferite.

Femeile au o privire de ansamblu dar sunt foarte atente la detalii, se concrentrează pe relaţiile interumane, pe comunicare, sunt cooperante, doresc să primească şi să ofere iubire.

Bărbaţii sunt centraţi pe acţiune, pe atingerea unor scopuri foarte precise, pe concret, mult mai puţin atenţi la „nuanţe”. Au dorinţa de putere şi poziţie socială, de unde provine un puternic spirit concurenţial.

Femeile sunt preocupate de oameni şi de relaţiile dintre aceştia, bărbaţii de lucruri şi de felul în care acestea funcţionează.

In faţa unei probleme

 Atunci când femeia are o problemă, când se confruntă cu o situaţie neplăcută, fie la serviciu, fie în relaţiile interumane, simte nevoia să vorbească, să explice situaţia cu zeci şi sute de amănunte („şi eu am zis aşa şi mi-a răspuns… în timp ce…”). Singura modalitate a unei femei de a scăpa de problemele din gând este să vorbească, să le exprime şi astfel să le conştientizeze.

Confruntat cu o astfel de situaţie, bărbatul consideră că i se cere sfatul şi imediat dă o căutare în creierul său după soluţia optimă în situaţia dată. Nimic mai greşit! Femeia nu aşteaptă soluţii, ci doar un suflet care să o asculte, care să înţeleagă prin ce a trecut sau cu ce se confuntă.

Situaţia inversă se prezintă cu totul altfel. Bărbaţii consideră că este sub demnitatea lor să comunice că au o problemă. Atunci când se confruntă cu o situaţie dificilă, îşi caută rezolvarea în gând şi comunică cu glas tare doar soluţia. Astfel, atunci când bărbatul are o problemă este foarte tăcut şi îngândurat. O astfel de atitudine o duce pe femeie, în cele mai multe cazuri, cu gândul că s-a întâmplat ceva rău, că nu o mai iubeşte („este rece şi distant, probabil are pe alta”). Incearcă să îl provoace la discuţie, să-l descoasă ceea ce sporeşte iritarea bărbatului, care în timpul acesta analizează mental problema în căutarea soluţiilor, deci orice intervenţie din afară îl deranjează, iar femeii îi întăreşte certitudinea că nu mai este iubită şi apreciată („ştii ce urât s-a uitat la mine?”)

 Modul în care văd viaţa sexuală femeile şi bărbaţii

 O femeie caută în bărbat partenerul stabil care să îi ofere siguranţă şi confort ei şi copiilor ei, deci un tată pentru copiii ei. Astfel, înţelegem de ce femeia apreciază foarte mult fidelitatea. In plus, pentru o femeie, rareori există sex fără dragoste. Sunt două noţiuni care, în majoritatea cazurilor, se suprapun. Deci, dacă partenerul ei o va înşela, va considera că acesta nu o mai iubeşte.

In cazul bărbaţilor, lucrurile stau cu totul altfel. Se consideră că promiscuitatea este scrisă în codul genetic al bărbatului, dar şi o urmare a evoluţiei sale în timp. Un bărbat consideră că un flirt nu le va afecta în nici un fel relaţia deoarece ei fac distincţia dintre cele două noţiuni. Nivelul ridicat de testosteron determină o dorinţă sexuală mult mai mare decât a femeilor şi o tendinţă către noutate a bărbaţilor. Practic, bărbaţii, ca majoritatea primatelor, nu sunt făcuţi să fie complet monogami. Este modalitatea prin care natura se asigură că sămânţa masculului este împrăştiată cât mai mult pentru a asigura perpetuarea speciei.

Bărbaţii sunt stimulaţi vizual, femeile auditiv. Din acest motiv, bărbaţii sunt atraşi de formele femeii, în timp ce femeia vrea să audă cât mai multe vorbe dulci.

Femeile se încarcă energetic în timpul actului sexual, bărbaţii descarcă tensiuni şi energii negative. De aceea ea are chef de vorbă după o partidă reuşită de sex, în timp ce, în majoritatea cazurilor, bărbatul adorme sau simte nevoia să doarmă, ceea ce o determină pe femeie să îl considere grosolan şi lipsit de sentimente faţă de ea.

Libidoul femeii poate fi influenţat puternic de evenimentele de viaţă. Dacă a avut o zi grea, dacă are în derulare proiecte importante sau copiii sunt bolnavi nu îşi va mai doreste decât să meargă la culcare, să fie lăsată în pace. Si acestea sunt doar câteva dintre cauzele ce pot diminua „cheful” femeii.

De pe partea cealaltă a baricadei, lucrurile stau cu totul altfel: cu cât stresul zilei este mai mare, cu atât dorinţa de a face sex este mai mare. Bărbatul priveşte actul sexual ca un mod de relaxare, de destindere după problemele de peste zi.

La începutul unei relaţii, cei doi parteneri îşi satisfac reciproc nevoile: ea este dornică de sex, el o complimenează, o învăluie în iubire, gesturi tandre şi partida de sex dintre cei doi este excelentă. După o anumită perioadă, el devine tot mai preocupat de muncă, ea tot mai preocupată de cămin şi copii, iar dragostea şi interesul sexual par să dispară. Chiar dacă fiecare dă vina pe celălalt, bărbaţii şi femeile sunt în egală măsură răspunzători de calitatea vieţii sexuale. Bărbatul trebuie să înţeleagă că femeia are nevoie de dragoste, căldură, atenţie, complimente, preludiu; femeia trebuie să accepte că un bărbat îşi manifestă sentimentele după o partidă bună de sex. Când cuplul se înţelege bine în pat, relaţia se îmbunătăţeşte simţitor.

Felul de a vorbi al femeilor nu este la fel cu cel al bărbaţilor

 Este un lucru ştiut că bărbaţii nu se pricep la conversaţie la fel de bine ca femeile. Fetiţele încep să vorbească de la vârste mai mici şi îşi dezvoltă mai repede vocabularul. Pentru bărbaţi vorbirea nu este un talent special. Ea funcţionează la nivelul lobului stâng al creierului fără o localizare specifică. La femei vorbirea are o localizare precisă în lobul stâng în faţă dar având centri şi în emisfera dreaptă. Această distribuţie a funcţiei vorbirii pe ambele emisfere cerebrale face ca femeile să converseze mult mai bine. O fac cu plăcere, vorbesc mult, des, şi pot face şi diverse alte lucruri în acest timp, cum ar fi să urmărească un film sau o emisiune la televizor, să gătească sau orice altceva. Bărbaţii pot doar să vorbească sau să privească ecranul. Nu le pot face pe amândouă în acelaşi timp. Când bărbatul citeşte ziarul, spre exemplu, practic este surd.

Bărbatul comunică prin fraze mai scurte şi mai bine stucturate. Discursul femeii se mută frecvent de la un subiect la altul, abundă în amănunte de tot felul şi este „condimentat” cu o mulţime de gesturi, sunente, expresii faciale. Ca să nu mai pomenim de „cititul” printre rânduri, specific tot femeilor. Bărbaţii nu încearcă să găsească mesaje în „subtext” deoarece ei spun totul direct, tranşant şi nu îşi imaginează că cineva ar masca mesajul pe care vrea să îl transmită.

Atunci când soţul vine acasă şi, din dorinţa de a-i face pe plac soţiei, încearcă să îşi descrie ziua de lucru discursul lui va suna astfel; „Am fost în locul x, am rezovat problema y, am avut o întâlnire cu domnul z.” – într-un cuvânt – acţiune. Prin comparaţie soţia îi va vorbi mai puţin despre activităţile propriu zise şi se va concentra mai mult pe modul în care a relaţionat în ziua respectivă: cu cine s-a întâlnit, ce au discutat, ce a zis colega x, ce i-a răspuns ea la replica respectivă, etc. Toate aceste amănunte sunt cu totul neimportante pentru bărbat. Este unul din motivele pentru care femeia consideră că nu există comunicare între ei, iar soţul îşi consideră soţia cicălitoare.

La aceste situaţii se adaugă grija femeii. Am auzit foarte multe femei plângându-se de faptul că sunt criticate pentru faptul că îşi sună soţul, deşi gestul lor înseamnă grijă pentru bărbat şi pentru cămin. Chiar gelozia este o teamă de a-şi pierde „cuibul”, paradoxal, o încercare de a-şi apăra căminul, chiar dacă efectele sunt contrare. Deşi este modul femeii de a-şi manifesta îngrijorarea, bărbaţii se simt controlaţi de telefoanele femeilor din viaţa lor şi le consideră o încercare de a le submina autoritatea. De aceea glumele, şicanele pe care şi le fac între ei bărbaţii pe această temă sunt întotdeauna foarte deranjante.

 

Acceptaţi-l pe cel de lângă dumneavoastră aşa cum e. Profitaţi de diferenţele dintre dumneavoastră şi nu încercaţi să le schimbaţi. Nu veţi reuşi niciodată să schimbaţi ceea ce e în datul firii. Un om se schimbă doar urmare a voinţei proprii sau a evenimentelor marcante. Adaptaţi-vă! Nu consumaţi energie, irosind momente care ar putea fi plăcute încercând să schimbaţi într-o viaţă de om ceva ce natura a creat în mii de ani.

Dacă am înţelege şi am accepta că bărbaţii şi femeile sunt fundamental diferiţi, multe dintre certurile conjugale ar dispărea. Dacă am renunţa să trecem prin filtru propriu comportamentul partenerului, înţelegând că are alt sistem de valori şi altă structură a creierului, în multe cămine ar fi mult mai multă linişte şi noi ne-am simţi mult mai fericiţi. Neinţelegând aceste diferenţe esenţiale vom putea trăi toată viaţă cu nemulţumirea că am făcut o alegere greşită sau că suntem neinţeleşi de partenerul de viaţă, fie vom fi într-o continuă căutare a jumătăţii care să ne semene. Or, jumătăţile noastre sunt complementare…

Stiati ca…

 

• O femeie foloseşte zilnic pentru a comuica: 6.000-8.000 de cuvinte, 2-3000 de sunete, 8-10.000 de gesturi, expresii ale feţei şi alte modalităţi de exprimare non verbală. Prin comparaţie bărbaţii folosesc zilnic între 2000 şi 4000 de cuvinte, 1-2000 sunete şi cel mult 2-3000 de manifetări nonverbale.
• Orientarea este atribut masculin depinzând în mare măsură de testosteron. (testosteronul este principalul factor de configurare al creierului şi este secretat de testicule). Femeile se orientează mai greu. Ca şoferiţe sunt mai prudente, dar apreciază mai greu distanţele. Citesc cu greu o hartă, conduc mai bine ziua, noaptea orientându-se foarte prost.
• Femeile sunt dotate cu un sistem senzorial mult mai fin decât bărbaţii. Pentru a purta un copil, pentru a-i da naştere şi pentru a-l ocroti pe el şi implicit căminul acestuia, femeile au nevoie să simtă orice pericol, orice schimbare de mediu. Au forţă fizică redusă, dar compensată de agilitate, intuitie, sensibilitate. Bărbaţii au forţă fizică, dar şi stăpânire de sine. Dacă femeia este mai atentă la detalii, în schimb se va panica mai uşor în faţa unor evenimente neprevăzute. Aici intervine rolul bărbatului de a restabili calmul şi echilibrul. Acest lucru nu ar fi posibil fără capacitatea lui de a vedea lucrurile în ansamblu, de a ignora amănuntele şi de a căuta soluţii rapide.
• Bărbaţii au vederea adaptată pentru distanţe lungi, dar cu o percepţie vizuală periferică slabă, ca urmare a ocupaţiei sale de vânător. Femeia, ca apărătoare a căminului, are vederea dezvoltată pentru distanţe mici dar are o percepţie vizuală periferică mult mai bună (şi femeile se uită pe stradă sau pe plajă după bărbaţi, dar sunt surprinse rareori deoarece ele nu au nevoie să se întoarcă).
• Graţie celor doi cromozomi X pe care îi are femeia, cromozomi  răspunzători de celulele de culoare (asigură percepţia culorilor) femeile disting mult mai bine culorile şi nuanţele acestora. Bărbaţii vor face o descriere sumară, bazată pe culorile de bază.
• Bărbaţii sunt preocupaţi de obiecte şi îşi iubesc „jucăriile”. Nu puţine femei se plâng de pasiunea partenerilor pentru telefoane, calculatoare, jocuri video, camere digitale, maşini, ca să nu mai vorbim de timpul petrecut în faţa calculatorului. Acest aspect are şi o parte bună la nivel de umanitate: 99% dintre invenţii sunt patentate de către bărbaţi.
• Când bărbaţii sunt stresaţi beau mult şi încearcă să descopere noi teritorii. Femeile mănâncă multă ciocolată şi golesc portofelele sau cardurile prin magazine.
• Bărbaţii cred că vor fi consideraţi rataţi sau incompetenţi dacă sunt puşi în situaţia de a cere sfatul. Este unul din motivele pentru care preferă să rătăcească ore în şir în loc să se oprească şi să întrebe care e direcţia bună. Nu-i oferiţi bărbatului un sfat decât dacă vi-l cere!
• Pentru bărbaţi emoţia este localizată în lobul drept, ceea ce înseamnă că poate acţiona independent de celelalte funcţii ale creierului. Intr-o ceartă bărbatul îşi prezintă argumentele logic şi apoi trece la o soluţie, fără să se implice emoţional. De aceea, dacă li se reproşează lipsa de afecţiune sau de atenţie ei se apucă să spele vasele. Pentru femei, emoţia acţionează pe zone mai întinse, în ambele emisfere cerebrale, putând să se manifeste simultan cu alte funcţii ale creierului. De aceea femeia se implică emoţional în timp ce discută o chestiune de suflet, chiar dacă e prinsă într-o activitate profund „pământească”.

 

Dacă citind aceste rânduri nu vă regăsiţi în caracteristicele celor două „specii” nu uitaţi că studiile au demonstrat că 15-20% dintre bărbaţi au un creier efeminat şi 10% dintre femei au un creier masculinizat.

 

 

Psihoterapeut Dana Chiorescu