Luna februarie este impartita intre doua mari sarbatori care celebreaza dragostea: una de peste ocean – Sfantul Valentin si cealalta, autohtona, Dragobetele. Fie ca vreti sa sarbatoriti in stil profund rom=nesc sau intr- unul american,  printre mercantile inimioare de ciocolata, trandafiri si mutunachi de plus care miauna „I love you!” cand ii apesi pe burtica, sentimentul sarbatorit este acelasi: Dragostea! Unica, mareata, inconfundabila si de neinlocuit!

Va puteti imagina macar o clipa cum ar fi viata dumneavoastra fara dragoste? Ati avut vreodata succes profesional in absenta EI, realizari intr-un desert al sufletului? Ati fost multumiti? V-a fost suficient? Puteti sa o inlocuiti cu ceva?

Si totusi ce este dragostea? Daca intrebam un tanar ce simte cand este indragostit, cu siguranta ne va vorbi despre fluri in stomac, stare de visare, de plutire, de inceput. Oare despre acelasi lucru ne-ar vorbi doi batranei care si-au petrecut jumatate din viata lor impreuna si care se iubesc si la fericita lor varsta?

Dincolo de atractia predominant hormonala pe care o simtim la inceputul unei relatii – subterfugiu folosit de natura pentru a-si asigura perpetuarea speciei – si care dispare la un moment dat, ramane un bagaj intreg de sentimente mult mai profunde: admiratie, respect, daruire, incredere si chiar curiozitate – curiozitatea de a descoperi bogatia din sufletul si din mintea celuilalt. Iar pentru asta e nevoie de o viata! Sau poate mai mult…

Intr-o societate in care cuplurile se fac si se desfac pe banda rulanta, iar media prezinta acest fapt ca fiind cel mai firesc din lume, ne este greu sa ne imaginam ca exista cupluri care ajung la varste inaintate tinandu-se de mana, privindu-se in ochi, spunandu-si cuvinte frumoase! Ce cuvinte frumoase se mai pot spune dupa 30, 40 de ani de convietuit impreuna? Nimic mai simplu! Cum va suna: „Am intotdeauna incredere in deciziile tale dragul meu!” sau „Ce frumosi sunt nepotii nostri!”? Da, sunt dovezi de dragoste! De dragoste profunda si impartasita!

Indiferent ca vorbim despre dragoste la 20 de ani sau la varsta senectutii, acest sentiment inaltator scoate la suprafata tot ce avem mai bun in noi. Iubind, daruim neconditionat si primim ca o consecinta. Este cea mai sigura dovada ca iubim atunci cand vrem sa ii oferim totul persoanei iubite si nu plecam de la nevoile noastre catre nevoile ei. Dragostea nu este o strada cu sens unic. Nu poti primi daca nu ai oferit! Oricum nu pe termen lung…

Pentru orice relatie e nevoie de doi. Nimic din ceea ce se intampla nu este meritul sau vina exclusiva a unuia dintre parteneri. Orice relatie e un sistem si orice schimbare intr-unul dintre cei doi parteneri va determina schimbari in celalalt. In bine sau in rau, din pacate.

Nu asteptati de la celalalt sa intruneasca calitatile unui semizeu! Este totusi un om, cu calitatile si defectele sale, ca oricare dintre noi. Puneti in balanta toate acestea pentru a afla adevarata sa valoare.

Nu asteptati sa va citeasca gandurile, ca semn al dragostei ce vi-o poarta. Spuneti-i clar, frumos, nu imperativ, ceea ce asteptati de la el/ea.

Impartasiti-i celui iubit ceea ce simtiti pentru el. Nu asteptati ocazii, nu sunt necesare cuvinte mari. E suficient un zambet incurajator care sa spuna: „Ma bucur ca sunt langa tine, imi place ceea ce esti si ce faci, imi place viata mea cu tine!”

Acordati-va timp doar pentru voi doi!  Plimbati-va, tineti-va de mana! Radeti! Ascultati muzica! E uimitor cata bucurie aduce sufletului un ras sanatos, cata caldura primiti dintr-o strangere de mana, cata liniste picura in inima o muzica buna ascultata cu cel drag!  Dansati! Viata este un dans in doi! Exersati-i pasii in fiecare zi! Traiti in ritm de dans!

Cand va este mai greu, cand credeti ca sentimentele sunt puse la incercare sau negura grijilor de fiecare zi a stins dragostea ce i-o purtati partenerului, redescoperiti inceputurile! Amintiti-va ce v-a legat si va leaga, revedeti cu ochii mintii sau privind fotografii cele mai frumoase momente petrecute impreuna. Si nu uitati: sunt firesti si aceste perioade. Poate tocmai aceste momente de cumpana, de rascruce,  va fac sa evaluati si sa apreciati mai mult ceea ce simtiti unul pentru celalalt.

Desigur, v-ati saturat sa auzi stereotipele retete de succes, de genul: „Sarbatoriti dragostea in fiecare zi”! Si totusi acesta este adevarul. Dragostea, ca orice arde, neintretinuta, se stinge. Dincolo de sfaturile cu care v-ati obisnuit: comunicati, surprindeti-va, faceti-va cadoduri – perfect adevarate de altfel, nimic de zis – trebuie sa stiti ca acestea trebuie sa vina din suflet si in mod constant.

Dragostea e vie! Este intr-o continua schimbare, odata cu voi, cei ce nutriti acest sentiment. Adaptati-va fiecarei  etape si fiecarei schimbari ce apare in cadrul cuplului. Fiti pregatiti sa o primiti in fiecare anotimp al ei, fie cu gust de muguri – la varsta inocentei, fie cu gust cald, dulce, implinit – in vara vietii!

 

Psihoterapeut  Dana Chiorescu