Adolescenta este perioada marilor transformari biologice, psihologice si sociale. Este tranzitia de la stadiul de copil la cel de adult si, ca orice perioada de tranzitie, este caracterizata de mari tulburari, de mari lupte interioare. Venind din universul protejat al copilariei, o perioada profund securizata si securizanta pentru majoritatea indivizilor, in care copilul functioneza mai mult ca extensie a parintilor, confruntarea cu demonii vietii de adult nu e deloc usoara. Este trecerea in sfera maturitatii unde luam decizii singuri si suportam consecintele, unde realitatea ne arata ca binele nu intotdeauna invinge (cel putin pe moment), unde avem asteptari mari de la noi si de la ceilalti.

Una dintre cele mai spinoase probleme cu care se confrunta parintii din toate timpurile, de la noi sau de oriunde din lume, o reprezinta relatia cu copiii lor ajunsi adolescenti. Odata intrati in aceasta perioada totul se perturba, apele ies din matca, copilul pana atunci linistit, docil, devine razvratit si nimic nu ii mai convine. Orice canal de comunicare cu copilul devenit adolescent pare sa se inchida, orice incercare de apropiere pare sa esueze. Cei mai multi parinti se simt depasiti de situatie in aceasta etapa.

Pentru a gasi iesirea din acest labirint, haideti sa zugravim tabloul acestei perioade unice si misterioase din dezvoltarea umana.

Adolescenta este, fara indoiala, perioada vietii in care schimbarile de anatomie si de fiziologie sexuala sunt cele mai importante. Procesele biologice constau in secretia brutala de hormoni, care declan­seaza puseul de crestere si transformarea sexuala. Mari adapari psihologice insotesc aceste numeroase schimbari fizice. Acceptarea modificarilor propriei imagini, cautarea identitatii proprii in raport cu sine si cu ceilalti, gasirea unei identitati vocationale si rezolvarea conflictelor cu caracter sexual sunt tot atatea provocari pentru adolescent.

Reactiile la variatiile propriei imagini merg de la neliniste cu privire la procesul maturizarii, pina la satisfactia de a avea un corp adult. Baietii sunt deseori nelinistiti cu privire la marimea penisului si a testiculelor, coreland acest fapt cu virilitatea si cu performanta sexuala. Fetele sunt nelinistite de dezvoltarea sanilor lor si de aparitia menstruatiei, de iregularitatea acesteia, mai ales daca aceasta este diferita de ceea ce experimenteaza colegele lor.

De asemenea, este o perioada importanta din punct de vedere al dezvoltarii profesionale, al carierei. Este momentul in care tanarul decide pe ce drum va merge in continuare, ce profesie isi alege.

 

O calatorie in timp

Daca pana acum nu ati reusit sa intrati in „atmosfera”, va propun o calatorie in timp: asezati-va comod intr-un fotoliu, in liniste, si incercati sa retraiti cu ochii mintii aceasta etapa din viata dumneavoastra. Amintiti-va problemele pe care le-ati intampinat, discutiile pe care le aveati cu parintii, care erau subiectele pe care nu picati de acord, ce va deranja cel mai mult la ei… Va amintiti cum va simteati cand fata vi s-a umplut de cosuri? Dar de felul in care tremurati numai la gandul ca veti merge la prima intalnire… mai altfel, prima intalnire din viata dumneavoastra de adult… in care aveati senzatia ca se asteapta minuni de la dumneavoastra? Va amititi de teama de a nu fi suficient de bun pentru persoana pe care o iubeati? Sau poate de jena ca sanii va sunt prea mari sau insuficient dezvoltati prin comparatie cu ai nu stiu carei colege? Dar de groaza in fata viitorului? Incotro o sa o apuc? Ce o sa devin? Voi lua examenele? Voi face fata indatoririlor de adult? Cate astfel de intrebari mai pot fi insiruite…

Principala intrebare pe care si-o pune un adolescent si la care incearca din rasputeri sa isi raspunda este „Cine sunt???”

Privind toate acestea, vi se pare ca pentru un adolescent este usor? Realizati de cate experiente ati avut nevoie pana a defini cine sunteti, care sunt capacitatile si limitele dumneavoastra? De cate drumuri incepute a fost nevoie pentru a va gasi adevaratul drum? Daca cineva v-a spus: „Acesta este drumul pe care trebuie sa-l urmezi!” ati fost convins? Ati pasit cu toata increderea pe acel drum, doar pentru ca v-au spus parintii? Nu ati dorit sa incercati, sa verificati, sa va vedeti propriile trairi? Cum v-ati simti daca cineva drag, la care tineti mult, v-ar incarca, v-ar impovara cu asteptarile sale? Daca v-ar spune: „Vreau sa fii scriitor!” desi nu aveti nici cea mai mica atractie sau talent pentru acest domeniu, oare nu veti fi impartit intre dorinta de a-i face o bucurie celui iubit si propriile dorinte si chemari launtrice?

Marea problema a parintilor este ca sufera de un soi de amnezie. Odata ajunsi parinti, experienta anterioara pare a se fi sters cu buretele, definitiv din constiinta lor. Nu mai stiu prin ce au trecut, nu mai stiu ce si-au dorit, copii sau adolescenti fiind, stiu doar ce vor pentru copiii lor. Si, de cele mai multe ori, vor tot ceea ce nu au reusit pentru ei insisi. Ca si cum copilul este un bun asupra caruia putem decide. De cate ori nu am auzit mame adresandu-se copiilor lor, nervoase fiind, cu socanta replica: „eu te-am facut, eu te omor”. Departe de a avea un sens propriu, aceasta expresie ascunde un mare adevar despre felul in care unii parinti isi vad relatia cu copiii proprii: o relatie cu unic sens, in care parintele are drepturi nelimitate, un fel de stapan absolut al copilului – marioneta.

 

Fiti prietenul lui si va fi prietenul dumneavoastra!

Nu asteptati sa ajungeti parinti de adolescenti pentru a crea o relatie cu copilul dumneavoastra. De multe ori neintelegerile majore sunt rezultatul atitudinii sau lipsei de atitudine a parintilor de pana in acest moment.

Unul din factorii cu o influenta majora in determinarea comportamentului individului la orice varsta, dar cu precadere la varsta adolescentei, este anturajul. Pentru a evita sau macar diminua influentele negative ale acestuia asupra adolescentului dumneavoastra trebuie sa stiti cu ce va confruntati. Este important sa cunoasteti persoanele cu care isi petrece timpul dar fiti diplomat. Invitati-i prietenii la un gratar de sfarsit de saptamana, sau intr-o excursie la munte, organizati-i petreceri acasa… Imaginatia dumneavoastra si ocupatiile lui va vor da mult mai multe solutii prin care puteti sa culegeti informatii si sa analizati prietenii copilului dumneavoastra. Atunci cand nu va plac, nu ii comunicati direct, nu atacati frontal. Incurajati-l sa va povesteasca despre prietenii lui si cautati cele mai subtile modalitati de a-i comunica punctul dumneavoastra de vedere. Speculati orice intamplare pe care vi-o relateaza care va poate sustine opinia.

Comunicati, ascultati si nu tineti prelegeri!

Nu reactionati imediat sau virulent atunci cand va marturiseste ceva cu care nu sunteti de acord. Trageti aer in piept, numarati in gand pana la 10 si raspundeti abia dupa ce ati cantarit raspunsul. Nu o faceti sub impulsul primului gand! Daca nu stiti exact cum sa reactionati, amanati discutia. Pregatiti-o ca pe o tema, informati-va si oferiti exemple.

Pentru a-l ajuta sa constientizeze pericolul la care se expune in anturaje periculoase, drogandu-se, urcandu-se beti la volan, strecurati-i filme din care poate trage singur concluzii. Impactul vizual este mult mai mare decat o prelegere tinuta pe ton condescendent.

Tratati-l cu respect si va va trata cu respect!

Nu ii cotrobaiti in agende, in telefoane, in jurnale, nu dati buzna in camera lui. Chiar daca vreti sa fiti informati, fiti discreti.

Nu ii stirbiti personalitatea, cu atat mai putin cand se afla in compania prietenilor. Nu va va ierta! Este la varsta la care se considera matur si vrea sa i se recunoasca dreptul acesta. Cu cat veti insista sa il tratati ca pe un pusti pentru care dumneavoastra trebuie sa decideti in continuare, cu atat revolta lui va fi mai mare si dorinta de a vi se impotrivi, de a face totul pe dos. Paradoxal, in ascensiunea catre stadiul de adult, comportamentul adolescentilor se aseamana cu cel al copiilor foarte mici. Daca vrei sa ii intaresti un comportament unui copil mic, panicheaza-te atunci cand el face ceva cu care nu esti de acord (daca injura si toata lumea sare „vai, mama, nu este frumos!” – va folosi injuratura de cate ori va dori sa va atraga atentia). In cazul adolescentilor teribilismul este o caracteristica definitorie.

Sexualitatea este parte integranta din viata noastra

Asigurati-va ca in familie dar si la scoala primeste toate informatiile legate de schimbarile sexuale in maniera cea mai clara. Nu va sfiiti sa abordati acest subiect cu fiul/fiica dumneavoastra. Impartasiti-i din temerile dumneavoastra adolescentine. Vorbiti-i despre re­latiile sexuale care trebuie avute a­tunci cand poti sa-ti asumi consecintele lor, invatati-l cum sa se pro­tejeze si cum sa mentina igiena corporala, precizati-i care sunt pericolele si cum pot fi ele evitate. Numai asa ii veti transmite mesajul ca sexualitatea face parte din existenta noastra, din normalitate, nu este subiect tabu, iar in dumneavoastra are un confident si un prieten de nadejde.

Fiti indulgent si intelegator. Nu il pedepsiti/ mustrati/ cicaliti pentru orice nimic. Pastrati-va arsenalul pentru fapte care chiar merita sanctionate. O anumita tunsoase, piercingul sau o formatie ce dumneavoastra nu o agreati nu sunt motive de cearta. Mai bine sfatuiti-l sa nu isi aplice piercinguri in medii nesterile. Va aprecia deschiderea dumneavoastra si astfel il feriti si de o posibila infectie daca va face o astfel de interventie pe ascuns. Si nu va temeti, e temporar. 

 

A fi parinte este cea mai grea meserie, din pacate pentru care nu ne pregateste nimeni. Ba mai mult, avem impresia ca totul o sa vina de la sine, o sa stim la momentul potrivit ce avem de facut. Din nefericire, uneori facem aceleasi greseli pe care le-au facut si parintii nostri, uitand ce am gandit, ce am facut, cum am reactionat copil sau adolescent fiind. Daca vom incerca sa ne intoarcem, cu mintea si cu sufletul in timpul acelor ani, poate vom gasi si solutia problemelor de comunicare pe care le avem cu copiii nostri. Conditiile de mediu sunt cu totul altele, pericolele la care sunt expusi copiii nostri sunt mult mai mari si mult mai frecvente, dar nelinistile sufletului au ramas aceleasi.

A educa un copil este o arta! Nu exista solutii universale. Fiecare copil, indiferent de varsta, este unic, are gandurile, sentimentele, asteptarile si dorintele lui. Apropiati-va de sufletul lui! Ajutati-l sa isi gaseasca propriul drum, sa-si descopere propria identitate. Nu ii spuneti ce e bine pentru el, ci ajutati-l sa afle singur. Decizia este a lui.

Adolescenta este perioada cautarilor, este perioada marilor vise. Nu le taiati aripile! Nu asteapta de la dumneavoastra numai raspunsuri la intrebarile lor, ci un insotitor. Fiti acolo pentru copiii dumneavoastra! Dati-le siguranta ca aveti oricind un brat pe care sa se poata sprijini, o ureche care sa ii auda, un suflet care sa rada si sa planga alaturi de ei si o infinita dragoste! Este tot ceea ce ei cer de la dumneavoastra!

 

Psihoterapeut Dana Chiorescu