A fost odata… o poveste

A fost odata ca niciodata… si pasim  pe un taram magic unde totul devine posibil… Am crescut ca majoritatea copiilor epocii de aur cu povesti spuse de mama, tata sau bunica. In absenta televizorului, serile in familie se incheiau cu o poveste sau poezie citita de unul din cei ce imi vegheau copilaria, cu voce calda, blanda, emotionanta…

Nu de putine ori am plans pentru soarta lui El Zorab sau a maracinelui ce se agata disperat de rochita fetitei, ingrozit de venirea iernii. Povesti, cuvinte, caldura ce mi-au modelat sufletul. Cati dintre cei ce citesc aceste randuri se regasesc? Nu-i asa ca multi? ~n acel univers fascinant am invatat ca exista dragoste fara sfarsit, tinerete fara batranete, viata fara de moarte, prieteni loiali si eterni, ca binele invinge totdeauna raul… si cate si mai cate. Crescand, cu fiecare an, m-am indepartat de lumea povestilor si am intrat in lumea reala, in care nu intotdeauna cinstea, bunatatea, curajul, iubirea sunt ingredientele pentru reteta succesului. Atunci m-am intrebat: care este rolul povestilor? Sa crestem cu ideea ca exista perfectiune si, confruntandu-ne cu greutatile de zi cu zi, cu pierderea celor dragi, cu tradari si divorturi, sa credem ca de fapt noi suntem incapabilii care nu au atins-o?

Si totusi…

Povestile sunt o parte integranta a vietii. Din vremuri stravechi povestile, parabolelele, legendele, istorioarele cu talc au fost metode placute si eficientede a preda informatiile, experientele de viata de la o generatie la alta. ~n toate culturile lumii povestile sunt folosite pentru a educa, pentu a transmite valori si norme morale, pentru a modela caractere. Psihologul Michael Yapko sustine ca „povestile ca instrumente moralizatoare au fost mijlocul principal de a educa si socializa oamenii pe tot parcursul umanitatii”.

Principala caracteristica a basmelor este lucrul cu metafora. Asociatiile simbolice din cadrul povestilor sunt cele care dau forta literara si terapeutica povestilor. Lucrul cu metafora infrange rezistentele. De cate ori nu ne-am trezit judecand pe altii pentru ceva ce facem si noi dar nici macar nu ne dam seama. Povestea, prin metafora sa, ne permite identificarea inconstienta cu personajul, fara ca egoul nostru sa protesteze. Astfel, avem ocazia sa vedem situatia din alta perspectiva, din alt unghi, ajungand la cele mai profunde si necunoscute foruri ale fiintei noastre.

 

Putem vorbi despre modelele de succes pe care le ofera povestile. In paginile cartilor de povesti, copiii gasesc personaje cu trasaturi de caracter cu care se identifica sau isi doresc sa se identifice, exemple de comportamente sau solutii ale unor probleme de viata. Povestile te atrag, te invita in lumea lor, te fac partas, umar la umar cu personajul de la care inveti cum sa infrunti viata.

Povestile dezvolta imaginatia. Ore in ce domeniu ar exista evolutie, creatie, nou, fara imaginatie? Lumea basmului este una cu totul speciala, in care orice este posibil, in care ne imbogatim cu noi instrumente, cu noi resurse.

Simpla formula „a fost odata ca niciodata” invita ascultatorul intr-o calatorie imaginara, intr-o lume unde realitatea poate fi suspendata si invatarea are loc mult mai usor, mai lin. Se adreseaza intuitiei si fanteziei, nu ratiunii si logicii.  ~n acest fel, povestile ne dau posibilitatea de a ne crea lumea. Fascineaza si atrag in lumea lor, vrajesc… Informatia ajunge la sufletul omului mult mai usor si mai sigur decat printr-o comunicare rigida, arida, stiintifica. Fiecare ascultator isi proiecteaza propriul univers pornind de la sistemul lui de valori si de la propriile credinte, invaluit in magia povestii.

Cu siguranta basmul nu tine doar de domeniul copilariei . Iisus si Buddha nu au tinut prelegeri, ci au folosit parabole. Biblia in sine este o culegere de povesti pline de talcuri ascunse.

Odata ce am ascultat o poveste, aceasta si-a pus amprenta asupra noastra, ceva in noi probabil se va schimba pentru totdeauna. O poveste are darul de a vindeca!

 

Psihoterapeut  Dana CHIORESCU

Comments are closed.